Pagini

vineri, 27 septembrie 2013

Chocoworld implineste 2 ani... La multi ani!!!!

     Chocoworld este lumea de basm de la Heidi de care v-am mai povestit aici si aici, si care maine implineste doi anisori de la lansare. Si ca orice zi de nastere merita si trebuie sarbatorita.
     Chocoworld este lumea de basm, de vis, cum vreti voi sa ii spuneti, unde esti inconjurat din toate partile numai si numai de ciocolata,  unde iti poti creea tableta de ciocolata mult dorita, cu ingredientele dorite,  unde visele pot deveni realitate (cel putin in cazul meu si al ciocolatei :D).

    Daca este pasionat/pasionata de ciocolata si doresti sa descoperi acasta lume fantastica te invit impreuna cu cei de la Heidi sa sarbatorim impreuna. Cu aceasta ocazie vei descoperii lumea Chocoworld si Heidi, iti vei putea creea propria ta tableta de ciocolata, distractia va fi garantata de actorul Vasile Calofir si invitatii sai. Tot ce trebuie sa faci ca sa poti lua parte la acest minunat eveniment este sa fi prezent sambata 28 septembrie ora 14 la Heidi ChocoWorld, aflat pe bulevardul Biruintei, numarul 87, Pantelimon. In cazul in care nu ai masina cu care poti ajunge acolo, cei de la Heidi asigura transportul gratuit cu autocarul, din parcarea Ateneului Roman, la ora 13. 

Si cum surprizele nu se termina aici, am o veste pentru voi: in data de 19 octombrie ve-ti putea lua parte alaturi de mine la un seminar privat de ciocolata. Ce ziceti??? Suna tentant, nu??? Tot ce trebuie sa faceti este sa-mi spuneti in cateva cuvinte cum arata lumea voastra, eu voi alege 6 din cele mai frumoase raspunsuri si vom merge impreuna sa ne transpunem lumile de vis in realitate. Concursul este valabil de azi, 27 septembrie si se termina pe 7 octombrie. Trebuie doar sa fiti din Bucuresti sau sa puteti ajunge in Bucuresti. 

 Pana la finalizarea concursului, va urez distractie placuta sambata la eveniment. 
La multi ani Chocoworld!!!!!


7 comentarii:

  1. Cateva cuvinte sunt insuficiente pentru a descrie in ce hal imi ploua in gura acum :)))
    In general, relatia mea cu ciocolata este una stransa si dureaza de foarte multi ani, incat incepe sa se vada pe soldurile mele :)) Nu exista zi sa treaca fara sa imi tavalesc papilele gustative printr-o tableta de ciocolata, o bomboana de ciocolata sau macar o prajiturica.Ma simt ca ALice in Tara Minunilor uneori, ciocolata strigandu-ma "mananca-ma! mananca-ma!".Si cum sunt o fata ascultatoare, asa fac! :D
    Acum e randul tau..."pick me!pick me!" :P

    RăspundețiȘtergere
  2. lumea mea e un curcubeu acum:) alaturi de sotul meu si impreuna cu fetita noastra de 6 luni re-descoperim lumea prin ochii ei. am re-invatat sa apreciez pacea,linistea,calmul,rabdarea si lentoarea clipelor care trec. sa apreciez fiecare progres-capsor sustinut,manuta in gurita,picior prins,ridicat in fundulet,zambet sagalnic,bucurie de nedescris dimineata.este nemaipomenit cat de multe lucruri te poate invata o mogaldeata.cu cata simplitate poate sa iti arate ca viata e frumoasa si atat de simpla daca accepti ca nu trebuie sa ai totul,mereu,imediat. printre fascinanta descoperire a lumii ne facem timp si pentru noi-o cina romantica pe fuga(acum se trezeste fata pt masa de la 12) si mici delicii culinare...dulciurele briosele si nu numai.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lumea mea nu difera cu mult de lumea persoanelor care ma inconjoara. Este cu bune, cu rele, cu bucurii, dezamagiri si continuarea o stiti foarte bine.
    Atuul meu este optimismul. Optimism pe care l-am recapatat dupa ce am primit cateva dezamagiri de la cine ma asteptam mai putin si pe care il “hranesc” constant. Un mic ajutor il constituie , ati ghicit, ciocolata. Este dovedit stiintific ca o mica doza de ciocolata pe zi ne face mai fericiti. Si daca am atins acest subiect dulce trebuie sa va spun ca si povestea mea de dragoste este tot una dulce. Iubitul meu, in momentul in care ne-am intalnit intamplator pe strada a doua oara, ca sa ma ademeneasca si sa ma cunoasca mai bine, m-a invitat la cofetarie (ne stiam foarte putin de pe holurile liceului). El si-a ales 3 prajituri si am mancat impreuna din aceeasi farfurie, iar din acel moment am inceput sa ne apropiem. Asta se intampla acum 5 ani. Voi ce poveste dulce aveti?

    RăspundețiȘtergere
  4. Ahh ciocolata...cum ma bantuie cu bunatatea ei! Pentru cei care nu stiau ciocolata nu se mesteca , fiecare bucatica se lasa la topit lent in cerul gurii! Da, lumea mea este dulce, nu as putea functiona altfel daca n-as considera toate placerile insotite de cunoastere...dulci. Pentru mine ciocolata si-a depasit conditia, s-a integrat in ritualul meu de viata, s-a incarcat de emotii, a provocat dependente, fantezii...si nu stiu cum se face ca de fiecare data as manca doar ciocolata. Si cum mananc ciocolata cu multa-multa-multa placere sa nu va asteptati sa tin teorii cu referire la efectele nocive ale consumului excesiv de ciocolata. Nici vorba, ba zic cu toata convingerea: traiasca ciocolata!

    RăspundețiȘtergere
  5. My world?! Pai lumea mea, de cateva luni incoace, a fost cam intunecata, cu tunete si fulgere, si zile in care nu reuseam sa-mi alung frigul din suflet. Totusi, intrevad o raza de speranta, o urma de lumina si cu fiecare zi ce trece buna dispozitie si zambetul imi revin pe buze. Cat despre ciocolata, ce pot sa spun...este refugiul meu si, desi suna egoist, nu o impart cu nimeni(mentionez ca nu veti gasi ciocolata la mine in frigider, ea(fiind vb de o ciocolata cu lapte si alune de padure intregi) este probabil ascunsa in vreun dulap la mine in camera :D) it's my precious :)) O zi frumoasa cu multa ciocolata in casa, va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumea mea, universul meu este asa cum mi-l construiesc eu zilnic..iar pentru a fi mereu bine dispusa incerc sa ma inconjur de oameni care tin la mine, de lucruri frumoase, de la haine la decoratiuni interioare. Pentru a avea energie in tot ceea ce fac, pentru ca sunt o fire care nu sta locului, mereu in miscare: acum dansez, acum scriu un blog, acum particip la un cros, am grija sa am la indemana o ciocolata Heidi. trebuie sa marturisesc ca sunt dependenta de ciocolata...daca la prima vedere asta pare un lucru rau, eu nu consider ca este! Mi-ar face deosebita placere sa particip la seminarul despre ciocolata la Heidi! ar fi pentru mine o fantezie, un basm! Ivona (ivona.rustem@gmail.com)

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca este sa vorbim despre mine si dulciuri, putem sta la taclale pana dimineata. De mica am fost un copil rasfatat, fiind incojurata de dulciuri, sucuri si alte minunatii. Ai mei aveau magazin si de fiecare data cand faceau aprovizionarea ma alegeam cu ce imi poftea inimioara. Imi aduc aminte cum prin 97-98 era nebunia aceea cu cartonase cu Titanic si Esmeralda oferite la ciocolatele. Am avut o intreaga colectie si daca ma gandesc bine, cred ca si acum mai are mama cateva puse cu grija, asta pentru ca stie ca eu sunt maniaca atunci cand vine vorba de lucrurile mele, sunt posesiva si iese fiara din mine. :)) Dulciurile si implicit ciocolata au fost si inca sunt placeri dulci si ispititoare care mi-au adus si cateva dureri de dinti si acum trag ponoasele dar cu toate astea nu renunt. O ciocolata fina imi face ziua mai frumoasa si cam 2-3 zile pe luna imi dau frau liber la papilele gustative pentru a-mi alunga suferinta pur feminina. In ultima vreme incerc sa le combin, mananc ciocolata dar ma mai uit si la cantar, nu fac sacrificii mari, incerc doar sa am grija de mine si sa nu depasim masura. Ah si era sa uit, de fiecare data cand cumpar ciocolata trebuie sa am mare grija de ea, daca o scap putin din orchi, se topeste in gura iubitului. :)) Lumea mea este complicata, un rac este greu de inteles, de aceea se refugiaza in...ciocolata. :)

    RăspundețiȘtergere